Stimați oficiali de la București, noi, cei care „fraudăm” votul la Paris, vă transmitem următoarele

O româncă stabilită în Franța, Eva Ferriere, scrie, într-o scrisoare trimisă Gândul, despre felul în care au fost umiliți românii care au vrut să voteze la Paris. Publicăm mai jos scrisoarea integrală.

„Am votat. La Paris. Victorie !

Ieri, 2 noiembrie 2014, pe la ora 2PM, zi electorală, m-am îndreptat către 123 rue Saint Dominique, unde este ambasada României la Paris. Zi calmă de duminică, câteva trotinete, oamenii stau pe terasă la o cafea, mai puțin pe această stradă unde pare a avea loc o manifestație, un marș, un concert, ceva. Mă gândesc că poate dacă merg la secția consulară, pe o stradă adiacentă ambasadei, 3 rue de l”Exposition, scap de coadă. Aș, aceeași coadă, ușor mai lată…Așa că mă îndrept către ambasadă. Câteva sute de oameni stau aliniați, nu în șir indian, ci cât ne ține trotuarul, doi-trei oameni laolaltă.

Francezii ne privesc intens, nu înțeleg ce se întâmplă, se opresc și ne întreabă ce așteptăm. Unul dintre ei mă abordează curios, foarte politicos, și mă întreabă dacă stau la coadă la bilete sau e vreun concert. Îi explic că stăm la coadă să votăm președintele României. Încep să îi licăreasca ochii: „Uite, și nouă ne trebuie o astfel de coeziune in Franța.” Nu e singurul care mă întreabă de ce stau acolo. Cum ar putea ei înțelege?!

Ni se împart declarațiile pe proprie răspundere încă de când suntem afară, poate poate scutim din timp și avansăm mai repede.

Orele trec ți la ora 6 ajung la poarta ambasadei unde văd ce masă de suflete așteaptă în curtea interioară, unde coada se lateste. La ora asta începe rumoarea, pentru că, deși eu am avansat, coada este identică cu momentul în care am ajuns. Oamenii din capătul ei încep să intre în panică, ne dăm seama că nu vor vota toți. Iese un oficial din ambasadă și ne anunță că s-a cerut voie la Bucuresti să prelungim ora închiderii urnelor. Să așteptăm. Vouă nu vă amintește nimic această situație ? Eu tot așteptam să aud „dati câte o ștampilă să ajungă la toată lumea”.

La ora 7PM am plecat, pentru ca eu, una, nu îmi mai simt picoarele.

Am plecat, da. Dar am votat! Miracol pe strada Dominique. Ce noroc pe mine! Să mă bucur ? Ce ghinion pe tine, dragă române, care ai stat la coada tot 5 ore, poate 7, dar ai plecat cu buza umflată. Eh, lasa, ai venit, ne-ai văzut, am vorbit, am glumit, ne-am simțit români, restul nu conteaza. Tu ești un român din diaspora, ai două secții de votare în Paris unde te bulucești cu toată Franța pentru că în total sunt doar 6 secții de vot: două în Paris, două în Strasbourg, una în Marseilles și una în Lyon. Dacă stai în Bordeaux, ne pare rău. Va trebui sa vii la Paris și să stai la coadă să nu votezi. Poate data viitoare.

Apropo. Și data viitoare eu cum să fac?! Să vin pe la 7 așa? O să vin. La 7. Ca mine vor veni și ceilalți câteva mii de oameni și ne vom îmbulzi mai abitir. Pentru că noi permitem să stăm la coadă cu miile și să așteptăm să mai și votăm. Cu noi ce faceți, dragi „oficiali de la București” pe care îi așteptăm să ne permită să votăm? Pe noi ne ștergeți din statistici? Intram la pierderi? Cum explicati voi acum această situație? Cum vă imaginați voi că putem sta de două ori la o coada infiorătoare ca să „fraudăm” alegerile când românul de la Paris nu apucă sa voteze măcar o dată?

Ne vedem pe 16 noiembrie tot acolo. Luați cu voi pantofi comozi, haine de iarnă, umbrele, sticle de apă, hrana pentru o zi, medicamente de inimă și o trusă de prim ajutor.

A bientôt.

O romancă din Paris care a reușit să voteze”.

Eva Ferriere are 37 de ani și este fotograf profesionist la Paris. A absolvit Universitatea București, Facultatea de Litere și are un masterat în managementul afacerilor la Ecole de Management, Strasbourg.